Ghid turistic
Manastiri din Romania-Bucovina
Rezumat: Austriecii au numit-o “Die Buchenland”, “Tărâmul Pădurilor de Fag” din zonă. Bucovina istorică era aproape dublă faţă de cum este acum, dar partea nordică aparţine acum Ucrainei, ca urmare a Pactului sovieto-german Ribbentrop-Molotov, din august 1940. Ceea ce rămâne formează parţial ţinutul administrativ al Sucevei. Judeţul Suceava se învecinează la nord cu Ucraina, la vest cu regiunea română Transilvania, cu judeţele Bistriţa-Năsăud şi Maramureş, de-a lungul culmilor carpatice. La estul şi sudul Sucevei, se află judeţele din Moldova: Iaşi şi Botoşani în est, Neamţ, Harghita şi Mureş în sud.
Lacul Bicaz pe partea moldoveneasca a trecatorii Bicaz este locul favorit al excursionistilor si al turistilor.
Carpaţii Estici se extind dinspre frontiera ucraineană la nord până departe, la râul Prahova, la sud. Aceştia, alături de Subcarpaţi, ocupă cele două treimi vestice ale Bucovinei, în timp ce în partea estică se întinde podişul Sucevei. Regiunea de munte este formată dintr-o serie de obcini paralele, orientată într-o direcţie aproximativă de la nord la sud.
Gradina cu pomi fructiferi.
Temperaturile medii anuale variază între 0 grade Celsius, 6 grade pe partea vestică a Obcinei Mari şi aproape 7-8 grade în podiş. Acestea sunt temperaturi joase, în comparaţie cu restul Moldovei, dar climatul Bucovinei este dominat de regiunea muntoasă. Specifice acestei zone sunt iernile lungi, cu multă zăpadă, şi verile reci şi umede. Precipitaţiile medii anuale sunt de 700 mm.
Muntii dintre manastirile Moldovita si Sucevita ofera privelisti care taie respiratia.
Una din rezervaţiile naturale, pe terasele din Poiana Stampei, cuprinde plante înfloritoare rare. Acesta e paradisul albinelor şi apicultura, una din cele mai vechi ocupaţii din România, este practicată în mare măsură.
Lanturi de munti inalti acopera partile vestice ale Bucovinei.
Ferme izolate si sate mici sunt protejate de dealuri.
Monumente contemporane se gasesc ocazional.
Drumul care vine dinspre Targu Neamt se imparte la viaductul impresionant Poiana Teiului, cu blocul solitar de piatră de 20 de metri, ce apare din apa.
Sate mici izolate intre munti.
Ferme mici.
Taranii cosesc iarba toamna, asigurand hrana animalelor pe timpul iernii.
Case izolate in munti.
Clima,Agricultura şi Peisajele României
- Clima
Privit în ansamblu, climatul in România este temperat-continental- moderat, făcând tranziţia între climatul Europei vestice, dominat de influenţe oceanice, cel al Europei estice, cu caractere continentale excesive, şi cel al Europei sudice – cu influenţe mediteraneene. De asemenea, datorita altitudinii şi expunerii foarte diferite a reliefului, climatul capătă nuanţe diverse destul de evidente. În zona montană, culoarele de vale şi depresiunile determină devieri ale curenţilor atmosferici şi frecvente inversiuni de temperaturi (cu geruri persistente iarna şi cu încalziri datorate efectului de fohn primavara). Influenta bazinului Marii Negre se reduce mai ales la brize diurne şi la regimul termic al fâşiei litoralului, moderand gerul iernilor şi excesul de caldură al zilelor de vară.
În functie de caracterul reliefului şi de altitudine, pe teritoriul României se disting trei etaje climatice:
a) montan, cu precipitaţii abundente (800-1200 mm anual), cu temperaturi medii anuale de 2-6 grade Celsius si cu vânturi relativ puternice;
b) de dealuri şi podişuri, cu temperaturi medii anuale de 6-10 grade Celsius, cu precipitaţii de 600-800 mm anual;
c) de campie, cu temperaturi medii de 10-12 grade Celsius, cu precipitaţii de 400-600 mm/an şi cu frecvente perioade de seceta, mai ales in Câmpia Română şi în Dobrogea.
Variaţii climatice
Influenţele continentale se manifesta in unele zone ale ţarii cu nuanţe climatice bine diferenţiate. Astfel, în Banat şi Oltenia se face simţită nuanţa mediteraneană, caracterizată de ierni blande şi regim pluviometric mai bogat (mai ales toamna). În Dobrogea se manifestă nuanţa pontics, cu ploi rare, dar torenţiale. Partea de nord a ţării (Maramureşul şi Bucovina) cunoaşte efectele nuanţei scandinavo-baltice – un climat mai umed şi mai rece (ierni geroase), iar vestul ţării se afla sub influenţa climatului oceanic, cu temperaturi mai moderate şi precipitaţii mai bogate.
Temperaturi extreme
În luna iulie, cea mai caldă a anului, media temperaturii în Câmpia Română se situeaza la peste 23 grade Celsius, în timp ce în zona montană se mentine la circa 16 grade Celsius la poalele Carpaţilor şi la 6 grade Celsius la peste 2000 m altitudine. În luna ianuarie, media temperaturilor variaza intre -3 grade Celsius in Câmpia Română, -1 pană la -2 grade Celsius în Câmpia Banatului şi -11 grade Celsius în zona montană la peste 2000 metri altitudine.
Schimbari climatice in România evidenţiate în secolul XX
Cercetarile realizate de specialiştii climatologi din Administraţia Naţionala de Meteorologie, pe şirurile lungi de date de la 14 staţii meteorologice (19001-2000), au evidenţiat o încalzire medie pe ţară de 0.30C, mai pronunţată în jumatatea estică a ţării (0.80C la staţiile Bucureşti-Filaret, Constanţa şi Roman), unde această încalzire este semnificativă din punct de vedere statistic. În regiunea intra-carpatică încalzirea este nesemnificativă, cu excepţia situaţiei înregistrate la staţia Baia Mare unde, o încalzire de 0.70C, arată influenţa antropogenă (indusă de activitaţile industriale din zona) asupra regimului termic. Din punct de vedere pluviometric, s-a evidenţiat o tendinţă de scadere a cantitaţilor anuale de precipitaţii, mai pronunţată in centrul ţării cu cresteri usoare în nord-est şi unele regiuni din sud.
- Peisajele geomorfologice
Privite de pe unul din clăbucetele nivelului Predeal, de pe Postăvaru sau de pe Măgura Codlei, contraforturile imense ale Bucegilor se ridică impunător asupra zonei din faţa lor. Astfel, aspectul de “cetate”, de “piedestal căruia îi lipseşte statuia”(Georga Vâlsan) apare pe deplin justificat. Cu toate că limita nordică a Bucegilor este sinuasă, imprecisă, contrastul cu zona din faţă este evident. Este o caracteristică a Carpaţilor aceea că se termină prin abrupturi care domină unităţile limitrofe. Totuşi, destul de rare sunt contrastele peisagistice de o amploare atât de mare ca în bazinul Glăjerie.
Aspectul rotunjit al culmilor “clăbucetelor”, pantele domoale, uniformitatea liniei înălţimilor zonei din faţa Bucegilor contrastează izbitor cu imensa piramidă de piatră a Bucşoiului, cu Padina Crucii şi muntele Ţigăneşti, cu obârşiile brăzdate de hornuri ale văilor glaciare.
Chiar dacă analiza reliefului, ca sistem cuprins între anumite limite spaţiale clare, cu schimburi măsurabile de energie şi informaţie între elementele sistemului, ne face să privim lucrurile mai mult cantitativ, nu trebuie să pierdem din vedere latura peisajului geomorfologic. Aceasta nu înseamnă să privim acest tip de peisaj ca pe un simplu decor alcătuit de formele de relief din acest bazin. Peisajului bazinului Glăjerie este o sinteză a îmbinării şi combinării formelor vechi şi actuale, a proceselor pe cale de stingere cu a celor în plină acţiune. Am stabilit aşadar trei mari categorii de forme cu aproximativ aceeaşi geneză şi care dau nota specifică a trei mari peisaje: peisajul abrupturilor (determinate de structură –imensă frunte de cuestă tectono-erozivă a Bucegilor) de o tinereţe evidentă, peisajul zonei din faţa Bucegilor, determinat de maturitate morfologică (peisajul caracteristic Clăbucetelor Predealului), şi un al treilea peisaj, determinat de condiţiile climatice ale Pleistocenului, şi anume peisajul circurilor.
Aceste două tipuri de peisaje geomorfologice, peisajul abrupturilor şi peisajul clăbucetelor sunt evidente în bazinul Glăjerie, şi chiar dacă mai putem deosebi şi alte peisaje geomorfologice, judecate după orice criterii, primează totuşi cele două, amintite anterior. Aceste două peisaje sunt evidente privind abruptul nordic din zona Clăbucetelor, însă în cadrul muntelui, privind din zona superioară a cumpenelor de apă, deosebim încă un tip de peisaj forte clar: peisajul circurilor glaciare.
La diferenţierea primelor două tipuri de peisaj (peisajul abrupturilor şi peisajul clăbucetelor), nu a stat la bază criteriul stadiului de evoluţie al reliefului. Clasificarea propusă are la bază aspectul diferit al reliefului în cele două unităţi. Numai descifrarea ulterioară a acestei clasificări a peisajelor se sprijină pe criteriul amintit, el nu constituind o premisă. Faptul că peisajele propuse în acest capitol sunt condiţionate de tinereţea sau senilitatea reliefului (tinereţea abuptului şi senilitatea clăbucetelor) vine doar să explice un contrast al peisajelor evident pentru oricine vizitează regiunea, indiferent de pregătirea pe care o are. Conluzionând, cele două peisaje geomorfologice sunt condiţionate de evoluţia diferită a celor două unităţi pe limita cărora se aşează bazinul Glăjerie. Diferenţa dintre cele două peisaje este reflectată şi în vegetaţie, pădurea compactă din clăbucete contrastează cu vegetaţia forestieră în pâlcuri sau cu stâncăriile de pe abrupt.
Circurile glaciare nu se disting din sectorul inferior al bazinului, ci doar foarte vag de pe câte un “clăbucet” mai înalt şi despădurit. În schimb, din şaua Hornurilor, de pe vârfurile Scara sau Bucşoiu, de pe munţii Padina Crucii sau Ţigăneşti peisajul geomorfologic al circurilor glaciare ne apare ca unul dintre cele mai spectaculoase şi evidente. Peisajul circurilor nu este atât de impresionant ca cele oferite de munţii Făgăraş sau Retezat, unde rocile dure au permis conservarea formelor glaciare, dar se distinge clar ca tip de peisaj geomorfologic.
Peisajul geomorfologic reprezintă pentru om şi activitatea sa “o carte a naturii “scisă sub egida stărilor climatice trecute şi prezente care poate găsi soluţiile pentru diversele sale dorinţe de valorificare a solului şi subsolului (Ion Mac). În cazul zonei din faţa Bucegilor peisajul geomorfologic în sine al abrupturilor constituie o resursă, valorificată din plin prin construirea unor cabane ca Diham, Poiana Izvoarelor, Belvedere etc. în Clăbucetele Predealului, din dreptul cărora, privind spre Bucegi, se poate trage o concluzie: nici versantul Prahovean, nici cel Brănean nu sunt la fel de impresionante ca cel nordic, idee exprimată şi în Geografia României, vol III, 1983: ”Limita nordică (a Bucegilor, n.n) este cea mai impunătoare, frontul de cueste, fragmentat de văi glaciare, dominând cu 1200 –1400 m culoarul Râşnoavei.”
Peisajul circurilor este de asemenea o resursă turistică.Valorificarea acestul potenţial s-a realizat prin construirea cabanei Mălăieşti (în prezent distrusă de incendiu) pe valea glaciară omonimă, precum şi prin marcarea traseelor (cele mai spectaculoase din Bucegi) care coboară de la Vf. Omu în valea Mălăieşti ori peste vf. Bucşoiu şi Brâna Caprelor, ori prin Hornul Mare, sau peste vârful Scara străbătând apoi circul din Ţigăneşti.
- Concluzii:
În bazinul Glăjerie se întâlnesc trei tipuri de peisaje geomorfologice:
–-peisajul abrupturilor –legat de structură;
–-peisajul clăbucetelor –legat de evoluţia Platformei Predeal;
–-peisajul circurilor glaciare –legat de condiţiile climatice din Pleistocen.
În cazul primelor două peisaje ne supunem unei mai vechi determinări: trunchierea bazinului în două mari unităţi care au geneze diferite şi care condiţionează atât regionarea geomorfologică (vezi capitolul precedent) cât şi peisajele geomorfologice. Al treilea peisaj aparţine Bucegilor.
- Agricultura României
România dispune de aproape 15 mil. Ha teren agricol, din care 9,3 mil. Ha arabil, 0,6 mil. Ha plantaţii de vii si livezi, peste 4,8 mil. Ha pajişti naturale, cea mai mare parte a suprafeţelor avand o fertilitate ridicată.
Datorită predominării formelor de relief de înalţimi mici şi mijlocii (lunci, câmpii, depresiuni, etc. )fondul funciar al României are o componenţa de o importantă valoare economică – terenul arabil, care constituie principala si cea mai sigură bogaţie a ţării. Astfel, din totalul suprafeţei agricole, terenurile arabile ocupă şaizeci de procente.
- Terenurile
Potenţialul agricol al României rezultă din structura modului de utilizare a terenurilor( dupa Anuarul statistic al României). În funcţie de calitaţile şi poziţia geografică a terenurilor agricole s-au structurat şi dezvoltat şi diferitele sectoare ale agriculturii. O ramura cu vechi tradiţii a agriculturii româneşti o constituie cultura cerealelor: grâul, porumbul, orzul şi, într-o măsura mai mică, sorgul, orezul, ovazul. Principalele regiuni cerealiere sunt: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, Podişul Dobrogei, Depresiunea Transilvaniei şi Podişul Getic.
- Culturile
Principalele plante tehnice cultivate în România sunt: floarea soarelui ( în sud-estul ţării mai cu seama), soia, sfecla de zahar, inul şi canepa. În zonele mai reci (Podişul Sucevei, depresiunile din Carpaţii Orientali, nord-vestul Depresiunii Transilvaniei) şi în zonele periurbane din câmpie se cultivă cartoful. Legumele şi leguminoasele pentru boabe se cultivă mai ales în imprejurimile oraşelor şi în luncile unor rauri. Cultura viţei de vie are în România tradiţii străvechi. Principalele zone viticole sunt: podgoria Cotnari-Iaşi-Huşi, podgoria Nicoreşti Iveşti, Valea Călugăreasca, Panciu, Odobeşti, podgoriile din Podişul Getic (Ştefaneşti, Dragaşani, Strehaia), podgoriile din Podişul Dobrogei (Murfatlar, Niculiţel), podgoriile situate pe Mureş şi Târnavă, etc.
- Pomicultura
Pomicultura ocupă, de asemenea, suprafeţe mari în Subcarpaţii Getici şi de curbură, sudul Banatului), Podişul Sucevei (v. Suceava), depresiunea Hateg, etc.
- Zootehnia
Cresterea animalelor este o îndeletnicire tradiţionala a poporului român. Principalele specii: bovinele, porcinele, ovinele şi păsările de curte, etc. O alta îndeletnicire specifică poporului român este apicultura, cu răspandire pe întreg teritoriul ţării. Sericicultura (cresterea viermilor de mătase) este mai dezvoltată în Oltenia şi Banat, datorită cultivării dudului în aceste regiuni. Gura Humoruluidin Bucovina - Romania, Hai Hui Romania
Gura Humoruluia adunat in jurul sau numeroase monumente ce atesta frumusetea si originalitatea tinuturilor bucovinene.
Acestea, impreuna cu frumusetea peisajului si a creatiei artistice populare, au determinat decernareadin partea Federatiei Internationala a Juristilor si Scriitorilor de Turism (FIJET) a distinctiei Pomme d'Or pentru Bucovina si inscrierea tezaurului bucovinean in catalogul UNESCO - 'Mari monumente ale lumii'.
Zona se bucura de numeroase atractii turistice precum:
Acestea, impreuna cu frumusetea peisajului si a creatiei artistice populare, au determinat decernareadin partea Federatiei Internationala a Juristilor si Scriitorilor de Turism (FIJET) a distinctiei Pomme d'Or pentru Bucovina si inscrierea tezaurului bucovinean in catalogul UNESCO - 'Mari monumente ale lumii'.
Zona se bucura de numeroase atractii turistice precum:
- Rezervatiile naturale "Piatra Pinului" si "Piatra Soimului";
- Parcul Dendrologic Arinis ;
- Manastirile de la Gura Humorului: Humor (1535), Moldovita (1537), Arbore (1541), Voronet (1547), Sucevita (1596), Putna;
- Muzeul Obiceiurilor Popularedin Bucovina si Muzeul George Cotos.
Daca ajungeti la Gura Humorului, trebuie sa vizitati neaparat manastirea Moldovita (comuna Vatra Moldovitei), deoarece este unadintre cele mai vechi asezari calugaresti, ce strajuieste de veacuri la hotarul Moldovei de nord. Originea acestei manastiri ramane nedeslusita in negura vremii, iar traditia aminteste de existenta ei inca de pe vremea voievozilor protectori Musatini.
Delta Dunarii din Dobrogea - Romania, Destinatii Turistice Romania
Delta Dunarii, paradisul pasarilor si trestiilor, al puzderiilor de pesti este o regiune de mare frumusete turistica si de un real interes stiintific. Suprafata este de 5.050 kmp (din care 4.340 kmp pe teritorul Romaniei), iar altitudinea medie este de 31 m, in mare parte regiunea fiind aflata sub ape.
Datorita varietatii florei si faunei, in anumite perimetre din Delta Dunariiau fost construite mai multe rezervatii naturale complexe: Padurea Letea, Padurea Caraorman, Rosca-Buhaiova-Hrecisca-Letea Sfantu Gheorghe-Perisor-Zatoane, Periteasca-Leahova-Gura Portitei. Datorita importantei sale stiintifice si peisagistice, acest "imens laborator geologic si biologic", unde totul se afla in continua prefacere, a fost inclus de UNESCO in cadrul rezervatiilor biosferei (in august 1990).
Peisajul floral impresionant de bogat al acestor locuri de basm este completat cu cele 8000 ha de paduri cu arbori gigantici pe ale caror trunchiuri se imbratiseaza plantele agatatoare de tipul lianelor.
Datorita varietatii florei si faunei, in anumite perimetre din Delta Dunariiau fost construite mai multe rezervatii naturale complexe: Padurea Letea, Padurea Caraorman, Rosca-Buhaiova-Hrecisca-Letea Sfantu Gheorghe-Perisor-Zatoane, Periteasca-Leahova-Gura Portitei. Datorita importantei sale stiintifice si peisagistice, acest "imens laborator geologic si biologic", unde totul se afla in continua prefacere, a fost inclus de UNESCO in cadrul rezervatiilor biosferei (in august 1990).
Fauna din Delta Dunarii
Fauna din Delta Dunariieste un vast mozaic de specii, fara egal in Europa si chiar cu unicate mondiale. Dintre cele peste 300 de specii de pasari amintim: pelicani, gaste si rate salbatice, berze, cormorali, egrete, califari albi si rosii, flamingo, lebede, multe dintre ele monumente ale naturii ocrotite de lege. Multe dintre speciile de pesti intalnite aici au mare valoare economica: morun, nisetru, pastruga, cega-purtatori ai icrelor negre. Dintre mamifere se remarca herminele, pisicile salbatice, bizamul, cainele enot, broastele testoase de uscat. Inegalabila flora cuprinde, printre altele si nuferi albi si galbeni, nuci de apa, papura, ferigi de apa, trestii mirositoare, stanjenel de balta.Peisajul floral impresionant de bogat al acestor locuri de basm este completat cu cele 8000 ha de paduri cu arbori gigantici pe ale caror trunchiuri se imbratiseaza plantele agatatoare de tipul lianelor.
Delta Dunarii din Dobrogea, Romania - localizare pe harta Romania
Indiferent de anotimpul în care le veţi vizita, aceste locuri au magia lor şi farmecul lor special şi vă veţi găsi astfel în mijlocul naturii pure şi a împrejmuirilor de vis.
Natura generoasă oferă posibilităţi extraordinare pentru pace şi recreere. Celor cărora le place să exploreze, un şir lung de excursii poate fi făcut atât pe văile apelor, cât şi prin munţi. Excursioniştii se vor bucura să afle că Maramureşul are o reţea complexă de marcaje forestiere şi de cărări marcate, care oferă privelişti minunate ale satelor şi ale peisajelor incredibile: lacuri mici, cascade, peşteri, rezervaţii naturale, faună rară.
Harta Maramures
Cimitirul Vesel de la Sapanta – numele cimitirului vine de la multitudinea de cruci multicolore si de la poeziile satirice si epitafele care sint inscriptate pe cruci.
Construite cu secole înainte şi decorate în interior cu fresce extraordinare, bisericile din lemn din această regiune nu reprezintă un simplu muzeu: ele sunt deschise pentru public, iar slujbele se fac regulat.
Unicitatea şi marea lor valoare a acestor biserici au fost recunoscute de către una dintre cele mai importante autorităţi ale lumii, UNESCO, ce a inclus opt dintre ele în Lista Internaţională a Moştenirilor.
De asemenea, Maramureşul este tărâmul lucrurilor simple. Veţi fi uimiţi să descoperiţi bogatele tradiţii populare şi obiceiurile care au supravieţuit de-a lungul secolelor, nefiind alterate de către influenţele timpurilor moderne. Viaţa rurală tradiţională, folclorul şi obiceiurile încă se păstrează aici, deoarece „moroşenii” (aşa cum sunt denumiţi locuitorii) au ştiut cum să îşi păstreze tradiţiile intacte, astfel încât multe din evenimentele din folclor sunt încă parte a vieţii de zi cu zi.
Veţi observa cum activităţile de la fermă pot fi făcute fără a folosi instrumentele automate, necunoscute pentru oamenii de aici, care încă mai folosesc unelte manuale şi instalaţiile tehnice tradiţionale.
Veţi vedea peste tot oameni purtând costume confecţionate manual; veţi lua parte la festivalurile folclorice pline de viaţă; veţi asculta muzica tradiţională la „ceteră” (scripcă) şi la „zongoră” (chitară) şi veţi dansa „hora” sau alte dansuri. Veţi admira „ştergarul” (prosopul), „procuţele” (covoare), „cergile” (cuverturi) şi „blidele” (vase ceramice). Veţi face cunoştinţă cu oameni ospitalieri şi cu inima mare, care vă vor invita să beţi cu ei un pahar de „horincă de prune” (rachiu de prune). Veţi bea lapte direct de la sursă, veţi mânca ouă proaspete, culese direct din cuibar, şi legume proaspete, luate direct din grădină.
Entuziaştii sportului şi ai activităţilor in aer liber sunt bineveniţi în Maramureş. Vânătorii vor aprecia cu siguranţă oferta bogată a vânatului, iar pescarii vor alege fie lacurile, iazurile sau numeroasele râuri care parcurg ţinutul. Schiorii şi fanii sporturilor de iarnă se vor simţi bine glisând pe pârtiile aflate pe numeroasele resorturi montane. Şi alte sporturi aventuroase pot fi practicate aici: rafting, canoe, planare etc.
Cumpărăturile în Maramureş
Oale, cani, ulcioruri pentru vanzare la un magazin de olarit.
Covoarele tradiţionale din lână, iile ţesute de femei (şi, uneori, chiar şi de bărbaţi), veste brodate din Botiza, Vadu Izei, Săpânţa şi împletiturile lucrate cu multă răbdare în Vadu Izei, Şugatag, Sălsig şi Fărcaşa reprezintă mărturii ale moştenirii vii pe care o deţin moroşenii.
Tesatura este facuta din lana si se foloseste la confectionarea hainelor.
O veche ocupaţie în zonă este olăritul. În zonă este un foarte cunoscut atelier, centrul din Săcel de ceramică roşie, dar mai sunt şi alţi artizani mai puţin cunoscuţi.
În majoritatea satelor, există artizani care îşi vând creaţiile acasă. În unele sate, este câte un punct turistic de informaţii unde sunt vândute produsele de olărie, dar chiar şi acolo unde nu există un astfel de loc, este uşor de găsit artizani, întrebând locuitorii.
Sportul în Maramureş
Iubitorii de sport vor fi încântaţi să afle că în această privinţă există o gamă largă de posibilităţi în Maramureş. Sporturile de sală pot fi practicate mai ales în oraşe sau în staţiuni. Priveliştea variată a ţinutului propune o ofertă largă pentru sporturile care se desfăşoară în aer liber.
Drumeţiile rămân una din activităţile cele mai practicate în regiune. Munţii încântători, dealurile şi câmpiile pot fi descoperite urmând cărările marcate sau nemarcate. Excursiile combinate cu campingul sunt, de asemenea, foarte frecvente, deşi sunt puţine campinguri care să aibă şi facilităţi.
Pescuitul în Maramureş poate fi făcut atât în lacurile din Baia Mare şi din alte oraşe, cât şi în râuri precum Lăpuş, Someş, Tisa, Iza, Mara şi Vişeu. Printre speciile de peşti se regăsesc carpul, păstrăvul, ştiuca, cleanul, dracul-de-mare şi altele. Pescuitul este interzis între martie şi mijlocul lui iunie, dar sunt şi unele zone în care pescuitul este interzis cu scopul de a proteja speciile pe cale de dispariţie
Sporturile de iarnă sunt foarte populare în Maramureş, zonă în majoritate muntoasă, acoperită cu zăpadă timp de mai multe luni. Schiatul este practicat in mai multe staţiuni care au pârtii moderne, precum Borşa, Izvoare, Mogoşa, Cavnic şi Şuior, dar acest sport poate fi practicat şi în afara pârtiilor. Cel din urmă caz este, totuşi, recomandat, doar schiorilor experimentaţi. Pârtiile de schi au facilităţi şi pentru snowboard, săniuş, bob, etc. Alpinismul pe gheaţă este posibil pe unele cascade în timpul iernii, cum ar fi Ciuroi, Strungi şi Izvorul Cailor.
Alpinismul pe stânci poate fi practicat în mai multe locuri: în munţii Rodnei şi ai Maramureşului (vârful Pietrosu, Piatra Rea, Piatra Arsă, Comanu Mic, etc.), în munţii Igniş-Gutâi-Ţibleş (Creasta Cocoşului, Piatra Tisei, Piatra Biserica Vulpii, Piatra Custuri, Piatra Săpânţei, Cheile Tătarului, Piatra Şoimului, vârful Igniş, etc.).
Numeroasele drumuri forestiere permit atât sporturi cu motor (motocross, off-road), cât şi mersul cu bicicleta prin munţii Maramureşului, Rodnei şi Gutâi, prin păduri de pin sau molid, sau pe drumuri care însoţesc cursul apelor.
Mersul cu paraplanorul în Maramureş oferă nu doar plăcerea zborului, ci şi admirarea unor peisaje deosebite. Sunt mai multe locuri pentru planat: pe vârful Peak aproape de Cavnic, Dealu Minei aproape de Baia Sprie, vârful Ţibleş, Creasta Cocoşului, vârful Pietrosu, Piatra Rea, vârful Bătrâna, etc.
Pentru entuziaştii în ceea ce priveşte mersul cu pluta, canoe şi kayak, sunt mai multe locuri privilegiate pentru astfel de sporturi. Râurile Vişeu, Vaser, Mara, Iza, Săpânţa, Cavnic şi Lăpuş sunt foarte recomandate în timpul lunilor martie-aprilie când zăpada care se topeşte în munţi ridică nivelul apei şi face ca râurile să fie mai bine navigabile.
În ultimii ani, numeroase alte sporturi pentru exterior au devenit foarte populare. Excursia prin peşteri este posibilă în numeroasele peşteri din regiune (Peştera Iza şi Piatra Rea în Muntii Rodnei, Peştera Oaselor şi Ponorul Jitelor în Muntii Tibles, în multele peşteri frumoase din Muntii Maramuresului). Fotografiatul naturii şi observarea vieţii sălbatice pot fi practicate în tot acest lanţ muntos. De asemenea, de un mare interes sunt numeroasele rezervaţii naturale, în care iubitorii naturii vor avea plăcerea de a descoperi specii rare de plante şi animale, protejate prin lege.
Unde puteţi sta în Maramureş
Oferta de cazare în Maramureş este dublă: pe de o parte, există hotelurile şi motelurile în oraşele mai mari şi în staţiuni; pe de altă parte, mai există şi pensiunile deţinute de câte o familie, atât în sate, cât şi în oraşe. În mod clar, hotelurile pierd prin comparaţie, pentru că sunt deseori mai degrabă impersonale şi nu reflectă caracterul specific al regiunii. Pensiunile sunt încântătoare şi gazdele sunt şi mai şi, de foarte multe ori acestea încercând să vă transforme şederea într-una memorabilă. Foarte rar, pensiunile se pot întâlni într-o casă veche, dar deseori acestea sunt într-o construcţie mai nouă, ataşată vechii ferme. Bonusul celei noi îl constituie apa curentă, toaleta şi duşurile!
Toate hotelurile sunt clasificate după sistemul naţional, care merge de la o stea până la cinci stele.
Şi pensiunile primesc stele, în funcţie de toalete, de existenţa telefonului şi a TV-ului. Proprietarii pot pregăti micul dejun, prânzul sau cina, dacă este nevoie. Să stai într-o pensiune înseamnă să devii destul de implicat în viaţa proprietarului şi a familiei sale, mai ales dacă şederea este mai lungă.
Preţurile de cazare la o pensiune sunt mai mici decât la un hotel. Dacă cineva doreşte să stea într-o casă autentică din lemn, singura soluţie este ca acesta să întrebe de cum ajunge în sat şi să afle astfel cine închiriază camere.
Şi locurile de campare sunt clasate cu stele, de la una la patru. Aici, cea mai bună notă este cea a unui camping de o stea. Cea mai bună soluţie pentru a afla unde sunt aceste locuri este cea de a căuta o hartă actualizată, într-o agenţie de turism, având în vedere că locurile respective se schimbă destul de des. Semnele de loc de campare de-a lungul drumului marchează locurile unde se permite camparea.
Sarmisegetusa Regia
Cei mai multi arheologi afirma ca orasul a fost ridicat in secolele III-II inainte de Hristos, pe cand altii cred ca ar fi mai vechi cu cel putin 600 de ani. Poate ca unul dintre motive este asemanarea de neinchipuit dintre planurile Sanctuarului Mare Rotund si a celui de la Stonehenge. Pare ca acelasi arhitect le-a inchipuit pe amandoua, cu diferenta ca cel de la Orastie este mai mic. Apoi, “Soarele de andezit” poate fi usor asemanat cu celebrul calendar Maya.
Sanctuarul de la Sarmisegetuza.
Drumul nu este generos pentru cei ce doresc sa ajunga la ruinele fostei cetati dacice. Daca de la Orastie la Costesti exista asfalt, mai departe putini se incumeta sa mearga cu masina pe cei 20 de km de drum forestier. De altfel, Orastia poate fi considerat un punct de plecare pentru cetatile Dacice: Sarmisegetuza Regia, Cetatea din Costesti (la 18 km de Orastie), Peretii din piatra ai cetatii Blidaru (la 4 km de Orastie).
In apropierea cetatii Sarmizegetusa Regia se gaseste si Schitul Magureni. Accesul se face fie de la cetate peste varful Godeanu, pentru iubitorii de drumetii montane, o ora pana in varful Godeanu si inca o ora de coborat pana in satul Magureni, fie cu masina prin satele Beriu si Sibisel.
La circa 40 de km de Muntii Orastiei, in comuna Sarmisegetusa, in partea de sud-vest a depresiunii Hateg, se afla ruinele celeilalte cetati cu acelasi nume, capitala Daciei Romane, numita si Ulpia Traiana Sarmisegetusa, fondata de guvernatorul Terentius Scaurianus între anii 108 – 110. Timp de doua secole acesta a fost centrul politico-administrativ al provinciei Dacia.
Sediile guvernatorului, al administratiei, al aparatului fiscal, al centrelor militar, economic si religios isi aveau locul dupa zidurile cetatii. În timpul domniei împaratului Hadrian (117-138), Sarmizegetusa a fost denumita Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, iar mai apoi, în perioada 222-235 i s-a adaugat epitetul de metropolis.
Ulpia Traiana Sarmisegetusa
De altfel, ruinele Ulpiei Traiana Sarmisegetusa sunt cel mai interesant obiectiv turistic din aceasta zona, oferind turistilor imaginea unui oras roman, la fel ca multe altele, cu forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice si particulare. In 1982 a fost inaugurat un muzeu unde se afla expuse obiecte de argint si bronz, ceramica, statuii ale zeilor romani, monede, pietre de mormant, medalione, mozaicuri, fibule si altele.
Alte puncte de interes in zona sunt Cetatea Colt, Cetatea Malaiesti, Biserica din Densus, Biserica din Strei ca si Cetatea de la Hateg. Turistii pot ajunge aici folosind drumul national DN 68 Hateg – Caransebes ori cu trenul pe ruta Petrosani – Subcetate sau Simeria – Subcetate. De asemenea, posibilitatile de cazare sunt multiple datorita pensiunile turistice si locurilor de amplasare a corturilor in zona din jurul coloniei.
In afara cetatii romane, turistii mai pot vizita Sarmizegetusa pesterile Cioclovina, Ohaba Ponor, Manastirea Prislop si “Cetatea de Colt” din satul Suseni.
Amfiteatrul – Ulpia Traiana Sarmisegetusa.
Manastirea Putna din Bucovina
Manastirea Putna se afla in nordul Moldovei langa raul Putna, a fost construita intre anii 1446-1469 de catre Stefan cel Mare, in zilele noastre aceasta este si muzeu monahal deoarece detine exponate valoroase de pe vremea voievodului, cum ar fi: manuscrise legate in piele sau batute in metal, psaltiri batute in argint si vesminte sfinte, broderii tesute cu fir de aur si multe altele.
Manastirea Putna se afla in nordul Moldovei langa raul Putna, a fost construita intre anii 1446-1469 de catre Stefan cel Mare, in zilele noastre aceasta este si muzeu monahal deoarece detine exponate valoroase de pe vremea voievodului, cum ar fi: manuscrise legate in piele sau batute in metal, psaltiri batute in argint si vesminte sfinte, broderii tesute cu fir de aur si multe altele.
Manastirea Putna desi a fost construita in modul traditional ca celelalte biserici din Moldova, are mici particularitati care o face deosebita, de exemplu turla difera de celelalte manastiri prin cele doua etaje, in partea inferioara se afla o fereastra pe fiecare latura, iar in partea superioara, mai ingusta, se regasesc 4 ferestre.
Manastirea Sucevita
Biserica de la Manastirea Sucevita a fost inclusa in Lista Patrimoniului UNESCO pe 1 august 2010 si este singura biserica care include o reprezentare a scarii Sfintului Ioan Scararul.
Anul construcţiei: 1583
Construită de: Irimia, Simion şi Gheorghe Movilă
Locaţia: Suceviţa, judeţul Suceava
Sumar: Această clasică biserică moldovenească, având cele 5 camere, prezintă prima noile tendinţe arhitecturale: firide mai mici şi trei piedestaluri pentru turn. Frescele sunt remarcabile, colorate şi bine păstrate.
Trei fraţi Movilă au construit Biserica „Învierea Domnului” din Suceviţa în jurul anului 1583. Biserica este singurul lăcaş de cult pictat, care nu a fost fondat de către un prinţ conducător, deşi familia Movilă era urmaşă a lui Petru Rareş din partea maternă. Destul de curând după ce mănăstirea a fost construită, Irimia Movilă a devenit conducătorul Moldovei iar fratele lui, Simion, a domnit Ţara Românească. Al treilea frate, Gheorghe, care era pe atunci Episcop la Rădăuţi a urcat în funcţie până a devenit Mitropolitul Moldovei.
Biserica a fost pictată în jurul anului 1595, cu aproape jumătate de veac după bisericile „surori”. Este considerată ca fiind ultima înflorire a obiceiului pictării faţadelor bisericii, tradiţie care marchează domnia lui Ştefan cel Mare şi a lui Petru Rareş. Pentru fraţii Movilă, a construi şi a picta o biserică ce se aseamănă îndeaproape cu edificiile pe care strămoşii le-au întemeiat cu decenii înainte era o formă de a se declara parte a liniei conducătoare care pornea de la Ştefan cel Mare.
La primul etaj, este o capelă mică, în cinstea Bunei Vestiri. Turnul nord-vestic este şi cel care conţine clopotul mănăstirii. Este cel mai masiv dintre toate, cu trei stâlpi suprapuşi în exterior. Aceştia au fost construiţi mai târziu, ca şi stâlpii de la poarta de intrare. La parter, se află un mic laborator de refacere a icoanelor, unde lucrează măicuţe instruite. La etajul superior, se află clopotniţa, cu patru mari arcuri. Cele două clopote pe care le-a donat Irimia Movilă în 1605 sunt folosite zilnic. Celelalte trei turnuri sunt octagonale, dar fiecare este diferit de celelalte: cel din nord-est are trei caturi, cel sud-estic cinci şi cel sud-vestic două.
O galerie din lemn lăcuit a fost construită în peretele nordic, în timpul secolului al XIX-lea. Turnuleţul subţire din lemn are gravat anul 1867. Clădirile monahale actuale se învecinează cu peretele estic. Partea din centru este originală, iar locuinţele, în afară de celulele măicuţelor, sunt reprezentate de un muzeu cu broderii, manuscrise, obiecte religioase şi icoane. Biserica Învierii, deşi construită după modelul clasicelor biserici moldoveneşti, arată prima noile tendinţe arhitecturale. Biserica are cinci camere cum are orice mare biserică a unei mănăstiri moldoveneşti: altarul, naosul, camera mormintelor, pronaosul şi exonartexul. Pe abside se află firide înalte, dar acestea nu mai ajung aproape până la streşini, cum se întâmpla înainte.
Pentru prima dată, turnul este plasat pe trei piedestaluri, practică urmată după câţiva ani la Dragomirna. Pe fiecare parte a exonartexului se află două portaluri mici, cu influenţă muntenească.
Portalurile au fost adăugate la scurtă vreme după construirea bisericii, de către Irimia Movilă însuşi. Pictura de dedicaţie din naos înfăţişează un mic portal pe faţada sudică a modelului bisericii ţinute de prinţ în mână. Cele două portaluri nu sunt identice. Cea sudică este susţinută de doi piloni şi doi pilaştri, pătraţi. Intrarea este dinspre sud, iar pe cele trei părţi sunt arcuri deschise cu muluri. Intrarea prin portalul nordic se face dinspre est. Aici se găsesc împreună şase deschideri, două în fiecare parte. În colţurile exterioare, se observă piloni rotunzi, răsuciţi. Stâlpii dintre aceştia sunt hexagonali, decoraţi orizontal cu cărămidă roşie. Frescele sunt remarcabile, colorate şi bine păstrate. Numărul scenelor şi al personajelor este mai mare decât în orice altă biserică moldovenească. Spre deosebire de majoritatea cazurilor, numele pictorilor sunt cunoscute: fraţii Ion şi Sofronie, care au dus la bun sfârşit lucrările din 1595 până în 1596.
Manastirea Putna, legende
De-a lungul timpului s-au format mai multe legende despre manastirea Putna, una dintre cele mai cunoscute este aceea cand intr-o noapte, Stefan Voda bate la usa lui Daniil Sihastru pentru a inopta acolo deoarece venea de la vanatoare si se ratacise, iar aceasta l-a rugat sa construiasca pe dealul din apropiere manastirea Putna pentru ca Dumnezeu sa ii ajute in treburile sale.Manastirea Sucevita
Biserica de la Manastirea Sucevita a fost inclusa in Lista Patrimoniului UNESCO pe 1 august 2010 si este singura biserica care include o reprezentare a scarii Sfintului Ioan Scararul.
Construită de: Irimia, Simion şi Gheorghe Movilă
Locaţia: Suceviţa, judeţul Suceava
Sumar: Această clasică biserică moldovenească, având cele 5 camere, prezintă prima noile tendinţe arhitecturale: firide mai mici şi trei piedestaluri pentru turn. Frescele sunt remarcabile, colorate şi bine păstrate.
Manastirea Sucevita.
Biserica a fost pictată în jurul anului 1595, cu aproape jumătate de veac după bisericile „surori”. Este considerată ca fiind ultima înflorire a obiceiului pictării faţadelor bisericii, tradiţie care marchează domnia lui Ştefan cel Mare şi a lui Petru Rareş. Pentru fraţii Movilă, a construi şi a picta o biserică ce se aseamănă îndeaproape cu edificiile pe care strămoşii le-au întemeiat cu decenii înainte era o formă de a se declara parte a liniei conducătoare care pornea de la Ştefan cel Mare.
Cu toate acestea, în acelaşi timp, aşezământul monahal al Suceviţei şi clădirile aferente anunţă inovaţiile arhitecturale ale secolului următor.
Pereţii masivi din jurul bisericii au fost construiţi după 1595, în timpul domniei lui Ieremia Movilă. Fiecare perete are aproape 100 de metri lungime, trei metri lăţime şi mai multe de şase metri înălţime, creând astfel atmosfera unei fortarete medievale. Pereţii sunt întăriţi cu stâlpi, diguri şi turnuri impozante.
Fiecare din cele cinci turnuri are câte un plan diferit. Turnul pătrat al porţii cu turnuleţul octagonal ascuţit este în mijlocul peretelui nordic. O poartă de intrare arcuită, cu stâlpi grei pe fiecare parte, conduce către aşezământul monahal. Deasupra bolţii de la poarta de intrare se află o nişă în semicerc, pictată cu Învierea şi cu haina de război a Moldovei gravată. Deasupra porţii de la intrare, se află două caturi cu camere.
Pereţii masivi din jurul bisericii au fost construiţi după 1595, în timpul domniei lui Ieremia Movilă. Fiecare perete are aproape 100 de metri lungime, trei metri lăţime şi mai multe de şase metri înălţime, creând astfel atmosfera unei fortarete medievale. Pereţii sunt întăriţi cu stâlpi, diguri şi turnuri impozante.
Fiecare din cele cinci turnuri are câte un plan diferit. Turnul pătrat al porţii cu turnuleţul octagonal ascuţit este în mijlocul peretelui nordic. O poartă de intrare arcuită, cu stâlpi grei pe fiecare parte, conduce către aşezământul monahal. Deasupra bolţii de la poarta de intrare se află o nişă în semicerc, pictată cu Învierea şi cu haina de război a Moldovei gravată. Deasupra porţii de la intrare, se află două caturi cu camere.
Fatada sudica a Bisericii Invierii.
Pentru prima dată, turnul este plasat pe trei piedestaluri, practică urmată după câţiva ani la Dragomirna. Pe fiecare parte a exonartexului se află două portaluri mici, cu influenţă muntenească.
Suceviţa este situată la 19 km sud-vest de Radauti, pe DN 17A, unde puteţi găsi cazare şi informaţii despre călătorie. Oraşul este situat la 37 de km, în direcţia nord-vest, de Suceava, unde se poate ajunge pe drumurile europene E85, E58, cu trenul Bucureşti-Cernăuţi-Liov sau cu avionul. Oraşul are un aeroport cu zboruri spre Bucureşti şi spre alte locuri din afara ţări.
Sarmisegetuza
Sarmisegetusa Regia este numele capitalei Daciei preromane, in fapt un complex de sanctuare, situat in Muntii Orastiei, la altitudinea de 1200 m, in care se remarca Sanctuarul Mare Rotund si “Soarele de andezit”.